La mulți ani, femeie dragă!

Peste tot se scrie în ultima vreme că ziua de 8 martie este de fapt o reminescență comunistă, că e o aniversare a unei băi de sînge, că e o zi a femeilor militante. Cu toate acestea, românii continuă să se bucure de 8 martie, să își sărute femeile din viața lor și să le dăruiască flori.

De unde totuși atâta rezistență? O teorie economică susține că sărbătoarea a rămas în continuare un punct marcant pentru că ea a fost preluată de industria consumistică. Se vând bine florile, martișoarele, cadourile, se ocupă restaurantele, sunt pline și cofetăriile.

Mai puternică și mai justificată decît teoria economică este justficarea sociologică: ziua de 8 Martie s-a născut ca o sărbătoare a femeii militante, dar mai apoi a fost numită ziua Mamei. Cum ai putea să ștergi din mentalul colectiv al unui popor ca cel românesc o sărbătoare dedicată mamei? Așa că, azi, ca în oricare altă zi a anului, e ok să spui sărut mana mamă, să îți săruți iubita și să îți îmbrățișezi prietenele sau colegele.

La mulți ani, femeie româncă, oriunde te-ai afla!

 

Cântec femeiesc

 Adrian Păunescu
 Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…